Yoga nu este o știință a cunoașterii, ci mai degrabă o artă a întruchipării.
A transpunerii conștiente a interiorului în lumea exterioară.
Yoga nu ne oferă răspunsuri, ci ne învață să ne găsim calea către întrebările, pe care nu știam că le avem.
Karma nu este vreo lege spirituală abstractă, ci doar legea relațională dintre cauză și efect. Asta face ca acțiunile noastre să fie judecate nu ca – bune – sau – rele, ci doar ca – decizii – și – consecințe. Cu cât privim mai mult către o lume simplă și logică, a unui sistem pe cât de imperfect, tot pe atât și de delicat și de complex… pe atât vom atinge fiecare trezirea.
Yoga ne îndrumă către a ne găsi starea unică și în continuă mișcare a prezenței.
Ne oferă instrumentele transformării noastre unice, către un sine autentic și împlinit. Ne amintim să ne întoarcem focusul către interior, să ne schimbăm conștient atitudinea în orice situație pentru a obține rezultatele dorite.
Nu ne învață să ripostăm, ci să ne împământăm.
Să aflăm că în vulnerabilitatea noastră există comori încă nedescoperite.
Fragilitatea și claritatea sunt la fel de prezente precum haosul și violența. Concomitent.
Cum ne-ar arăta viața dacă în locul unui stil de viață prea bine însușit, în care domină automatismele și tiparele reacțiunii, am alege în fiecare zi luciditatea, claritatea și îmbrățișarea a ceea ce este aici și acum?
Când devenim conștienți și implicați în procesul transformării noastre se simte ca și cum s-ar deschide baldachinele unor iluzii protejate de prea mult timp. Mai întâi ne deranjează privirea, apoi încercăm să descifrăm formele care ni se arată în lumină. Să conturăm și să integrăm, ceea ce înainte era necunoscut.
Printr-o relație intimă cu sinele nostru putem reuși să întemeiem o relație prosperă cu necunoscutul.
Odată ce ne adaptăm ochii la noua lumină, oportunități incredibile apar în calea noastră. Lucruri la care nu ne-am fi așteptat… toate venind din spre acel necunoscut pe care l-am evitat, vrând-nevrând. Când învățăm nu unde să privim, ci în ce fel… toate răspunsurile ni se vor arăta.
Când ne depășim straturile de suprafață, fiecare din noi va găsi stropi de esență. În esență percep acel substrat al creației conștiente. Redobândirea puterii dă dependență, căci descoperim ce forțe creatoare magnifice se află în acel substrat. În imaginația și în gândurile noastre. În noi.
Nu va trebui să știm nimic, pentru că vom fi precupați cu viața. Cu ceea ce se simte adevarăt.
