Sau relația dintre eu și cu mine.
Port cu durere în inimă convingerea că drumul prețuirii de sine este unul lung și fără indicatoare.
Cum navigăm râul vocilor din mintea noastră determină calitatea vieții pe care o avem și o vom avea. Puterea curenților este incontestabilă:
Ea ne poate aduce pace sau abis.
Atunci când închidem singuri ochii, nu este cu adevărat întuneric sau liniște, așa-i?…
Ce știu sigur e că 24/24 fiecare organ din corpul nostru pulsează viață, pentru ca noi să trăim.
Ceea ce mie mi se pare înduioșător, faptul că așa un mecanism briliant ne stă în permanență la dispoziție.
Totuși… Cum alegem să trăim?
Îl vom ajuta prin mișcare, hrănindu-l cu nutrienți, gânduri și energii roditoare, recunoscându-i puterea magnifică și susținerea neîntreruptă? Sau îl vom renega, pentru că ni se cuvine? Pentru că putem?…
Ne vom antrena mușchiul atenției prin conștiență și disciplină sau ne vom lăsa orbiți și absorbiți?
Yoga m-a învățat să-mi văd corpul ca pe cel mai bun prieten și cel mai puternic aliat.
De câte ori te-ai întors la tine îndurerat, convins că nu ai pe nimeni alături?…
Sunt aici să-ți spun că ai avut, doar nu ai știut. Erai prea ocupat să te lupți cu curenții, pentru a găsi comorile din adâncul râului. Chiar în acest moment: treisprezece bilioane de celule nervoase sunt interconectate în creierul tău. Împreună, ele pot crea mai multe legături decât numărul de stele din întregul univers!
Practic, deținem în noi instrumente puternice, ascunse de ceilalți.
Resurse magice; care sunt nelimitate.
De câte ori ți-ai privit nemulțumit trupul în oglindă, dorindu-ți să schimbi ceva la el?…
În corp există 100 de milioane de receptori senzoriali și zece trilioane de sinapse în sistemul nervos. Asta înseamnă că mintea este de 100.000 de ori mai sensibilă la mediul său intern decât la cel extern.
În concluzie: Fii mai atent la limbajul tău cu tine! Merită.
Cum ar fi să îți recunoști propriul corp pentru loialitatea de care dă dovadă zilnic, pentru că îți permite să te exprimi liber, să-ți exerciți pasiunile și curajul, să-ți urmărești visele, să te bucuri și să împărtășești …Să respiri aer și să trăiești viața asta cu toate simțurile pe care le ai.
Pentru că îți este martor la toate. Pentru că nu te părăsește nicicând.
…Să-i oferi din tot sufletul tău – recunoștiință.
Cum ar fi să te bucuri că te poți întoarce la el oricând și să găsești ceea ce ai cu adevărat nevoie – iertare, apreciere, sinceritate, curiozitate, receptivitate… apropiere și adevăr?
Rădăcinile noastre sunt mereu acolo, așteptându-ne să ne conectăm. Să ne luăm în serios interiorul. Învățând treptat să gestionăm relația asta esențială – zidind la acest pod – întreținându-i armonia, recunoscându-i forțele vindecătoare… prin el putem ajunge la destinație. Ancorați și dedicați acestei legături – acestui echilibru interior care nu dispare niciodată – ne îndreptăm în mod autentic către împlinirea noastră. Prin eforturi mici, constante și devotate… întotdeauna ne vom regăsi pe noi – mai strălucitori și mai puternici.
